Politici editoriale de lux

by

In redactiile in care exista doi editori, desi pot fi ambii de „lux”, de obicei unul e bun si unul rau. Ce inseamna acest lucru, de fapt? Stiti voi cum se joaca „good cop, bad cop”: tot asa se intampla si in redactiile ziarelor din Cluj. Astfel, desi anumite publicatii se lauda ca au o „politica editoriala”, majoritatea textelor au amprenta editorului. Faptul mai grav este ca, astfel, nu vom avea niciodata contact cu redactorul care scrie textul sau cu stilul lui „gazetaresc” (sau „politienesc”) de a scrie, ci mai mult cu un anumit ŞEF care ne impune o anumita citire a materialului. Cine ajunge, astfel, sa scrie articolele care apar in ziarele din Cluj?

Unii editori schimba foarte putin din texte, in timp ce altii reformuleaza idei si isi impun propriile concepte. Ziaristii care s-au nascut redactori sunt cam putini, dar totusi nu ar trebui ca dreptatea sa fie undeva la mijlocul relatiei dintre editor si un redactor? Titulatura de “sef” ar trebui sa se opreasca la un anumit nivel – daca vrei sa iti inveti „discipolul” sa scrie in stilul tau, trebuie sa ii dai si un pic de libertate, pana la urma.

Avansarea in meserie nu depinde doar de dorinta de urca mai sus. Eu, ca redactor (momentan sau pur momentan),  nu imi doresc sa ajung editor; imi place „cercetarea” unui subiect si dezvoltarea acestuia dupa conceptiile proprii. Dar, daca eu ma chinui sa imi documentez un anumit material si vine editorul si mi-l intoarce la 180 de grade, ajung sa imi doresc sa devin propriul meu sef!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: