CokeLive Peninsula 2009: A soul riot!

by
Peninsula Coke Live

Peninsula Coke Live

de Anca Muresan

Respir adânc şi deschid ochii. Pupilele se dilata, inima o ia la goană înspre gât şi înapoi în piept. Nu mai încape, vrea să iasă. Degetele sunt deja încleştate pe oţelul fierbinte. Sunt mai aproape de soare. Îmi arde pielea. Sângele pulsează în venele mult prea îngroşate de-alungul încheieturilor. Mintea îmi e albă. Urechile şi-au tras demult obloanele. Briza caldă clatină mormanul de fiare pe marginea căruia stau agăţată cu un simplu cârlig. Pe sub un nor, Târgu Mureş se întinde la picioare. Sute de ochi mă privesc, zeci de palme aplaudă şi alte câteva guri se transformă în grimase indescifrabile. Prin faţa ochilor îmi trec imaginile unor sinucigaşi la al căror sfârşit am asistat indiferentă. Aaaa… astea sunt refulările. Mă înclin şi simt cu un ultim regret (se pare că până la urmă iubesc viaţa) că tălpile s-au desprins de macara. Mă strădui să ţin ochii deschişi, strâng din dinţi, iar unghiile îmi intră adânc în carnea palmei. Cad în gol cu o viteză de neimaginat. E aproape ca în visele alea pe care le avem cu toţii doar că acum, realitatea o reprezintă firele de iarbă ce prind contur.

Galerie Foto in continuare…

dsc_0002

O palmă încurajatoare peste umăr te anunţă că exişti iar pe verticală. Am zburat! şi nici măcar nu am putut să strig de fericire. Oare îngerii au trac la primul lor zbor?

O asemenea experienţă m-a făcut să mă simt om, carne, muritor. Cât timp mai aveam să stau la CokeLive Peninsula aveam să savurez fiecare clipă. Mi-am strâns brutal vechii prieteni în braţe şi am lăsat loc şi pentru alţii noi. Chipul îmi era marcat de un zâmbet tâmp. Mare. De la o ureche la alta. Corpul l-am lăsat în voie să se contorsioneze pe muzichii fel şi fel. Mi-am desfătat burta cu langoşe inuman de gustoase. Brânză, smântână şi usturoi. Ochii curgeau de sus în jos, de la stânga la dreapta, de la ansamblu spre detaliu, aşa lin…de-alungul unor curbe voluptoase ce se ghiceau sub rochii de vară în culorile de curcubeu, peste pietpuri musculoase, braţe tatuate, pe muchiile ochelarilor de soare, pe bordul pălăriilor, pe săruturile crestelor.

Cât era ziua de lungă, pe pajiştea din faţa scenei centrale, sute de siluete întinse pe iarba moale se lăsau mângâiate de soare. Cocolaşele fumului de ţigară se împriteneau adesea cu cele ale vecinului de pătură în drum spre cer.

Spiritele înviau noaptea. Nine Inch Nails, Parov Stelar, Unu, Şuie Paparude… au fost doar câţiva dintre cei care au făcut să trepideze pământul sub picioare. Beat sau high…podeaua dansa şi pentru tine.

Prodigy…o oră şi un sfert de adrenalină, euforie şi mâhnire. Au urlat, au incitat publicul, l-au făcut una cu pământul şi l-au ridicat în văzduh. Păcat că aşa e românul din Ardeal, se dezlănţuie mai greu. Mă bucur că am avut ocazia să mă dezintegrez pe muzica lor şi la Sibiu. Mi-ar fi plăcut să simt şi acum cum măruntaiele dansează jungle în stomac.

Poate la anu!

Tags: , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: