Bucurestiul mi-a ucis Clujul

by

Ieri, Clujul mi se parea anost. Pe langa faptul ca ploua, toata lumea parea incetinita. Nimic nu se misca, iar toti erau impietriti, asteptand momentul spectaculos. Eram plictisit. Decizia am luat-o intr-o clipa. Fara ezitari, fara second thoughts. Azi am decis sa plec la Bucuresti.  La ora 8 eram deja pe drum si nu a mai contat nimic. Nici distanta, nici banii de autostop, nici asteptarea de doua ore de la iesirea Brasovului, nici faptul ca, odata ajuns, nu aveam de unde da un telefon.

Si nu, nu am luat totul ca pe un tel care trebuia atins, un lucru pe o lista care trebuia bifat. Am facut acest drum cu o nebunie poate nesabuita si nu a stat in calea mea nici macar faptul ca prima masina era condusa de un ofiter SRI sau a doua a fost un TIR care putea exploda, in cazul unui accident.

Nu am mers sa schimb lumea, nici pe a altora si nici pe a mea. Nici afaceri nu am avut, nici serviciul nu mi l-am dus pana la capat.  Pur si simplu imi ardea in vene pasiunea (provinciala?) de a explora Bucurestiul. De a-i strabate cotloanele, a-i descoperi farmecul de pe stradutele vechi, a-i mangaia formele euforice, a-i saruta cerul si a ma lasa cuprins in bratele-i necunoscute.

Am luat primul autobuz spre centru. Intamplator, a oprit la Casa Presei. Cel mai potrivit loc pentru o intalnire, mai ales ca ziarist. Dar cui ii mai statea capul la ziare? Bucurestiul m-a indrumat catre un Herastrau nocturn, unde lumina nu venea de la felinare.

Am descoperit ca Bucurestiul are caminele lui, personajele lui pitoresti, viata lui nocturna si chiar “Janisurile” si “Tavernele” lui. Oamenii noi, dar totusi trecuti prin Bucuresti, primitori si prietenosi. Lumea isi manifesta trairile mai zgomotos in Bucuresti, dar de ce te-ar deranja ca oamenii au atitudine?

In ciuda faptului ca Bucurestiul este cunoscut drept un oras stresant, plin de injuraturi si caini vagabonzi la orice colt, te poti foarte usor detasa si sa te relaxezi, lasandu-te prada clipei.

Nu ma alatur “credintei” majoritatii prietenilor mei din Cluj, care urasc Bucurestiul. Capitala pe care am vazut-o de aceasta data m-a atras mai mult decat datile trecute. In fiecare seara, cand adorm, inca ma invaluie mirosul Bucurestiului.

M-am intors in Cluj iar strazile pareau pustii, fara farmec… Ma simteam ca si cum m-am intors intr-o casa goala, aceiasi oameni cunoscuti. Pata de culoare a Bucurestiului sau chiar intunericul unei plimbari in Herastrau sunt cu mult mai incitante decat orice seara din Cluj, in aceleasi locuri, cu aceeasi lume.

Tags: , , ,

5 Responses to “Bucurestiul mi-a ucis Clujul”

  1. buny Says:

    viata: cap ou pas cap?
    omul: Do you believe in love at first sight?
    viata: naive!

  2. hriho Says:

    @Anca: omul: then let’s dance…
    of course, on the tune you linked…the song expresses perfectly the atmosphere from bucharest…

  3. Redacţie cu imaginaţie Says:

    Mah, Bucurestiul ala ti-a ucis si blogul? :))

  4. ioana Says:

    placut impresionata de cuvintele tale ce descriu prin simplitate, atat de cald, Bucurestiul. poate.. de ce eu sunt indragostita de el la fel ca o romantica incurabila, de Paris. credeam ca sunt singura ardeleanca ce isi mai sustine intr-un mod integru opinia pozitiva pt Bucuresti:). ps: Sarbatiri Fericite!

  5. hriho Says:

    @ioana: mersi de cuvintele frumoase…intotdeauna mi-a placut bucurestiul si probabil din acelasi motiv pentru care tie iti place parisul…poate pentru unii nu e chiar micul paris cum se spune, dar pentru mine seamana din anumite puncte de vedere. p.s. back: si tu sa ai sarbatori fericite ca la carte!🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: