Cum se face un interviu? Contra-exemplu de buna practica

by

Un jurnalist mai mult sau mai putin experimentat  ajunge in cariera sa in fata unei provocari aparent simple- momentul cand trebuie sa ia un interviu. Fie ca este cu o persoana mai mult sau mai putin importanta, interviul poate deveni uneori unul dintre cele mai dificile incercari la care este supus ziaristul. De ce zic asta?

In momentul cand esti fata in fata cu intervievatorul ii pasezi lui armele. Pentru a face asta trebuie sa fii mai mult decat stapan pe situatie. Persoana respectiva poate sa zica ce ii duce mintiuca, orice cuvintele vrea el sa scoata pe gura, prostii ori “adevaruri”, sa transmita un mesaj, sa atace in stanga sau in dreapta ori sa isi cladeasca o aparare aparent credibila. In schimb jurnalistul nu mai poate face nicio afirmatie, nu poate fi subiectiv,  ci doar poate sa ofere mai multe sau mai putine sanse respectivei persoane sa-si transmita discursul stabilit dinainte . Mai pe romaneste, poate ridica sau nu mingea la fileu.

Principala arma a jurnalistului in momentul unui interviu este… bagajul de informatii. Trebuie sa cunosti mai multe lucruri despre interlocutor decat poate sa isi inchipuie. Trebuie sa vorbesti cu prietenii, dusmanii, oamenii din preajma lui sau cu cei carora le lasa un gust amar in gura, chiar si oamenii carora le creeaza o stare de indiferenta iti pot oferi informatii valoroase. Trebuie sa vorbesti cu masele, doar nu din alt motiv se cheama mass-media. Trebuie sa citesti numeroase interviuri pe care le-a dat anterior, sa ii studiezi comportamentul si felul de a raspunde. Trebuie sa urmaresti punctele slabe ale intervievatului si cum il poti prinde intr-un colt. Multe “siretlicuri” trebuiesc stiute cand te pornesti la un interviu si din acest motiv unele ziare au “delegati de interviu”. Romania Libera o are pe Sabina Fati, Academia Catavencu pe Eugen Istodor. In alte tari exista chiar si premiu pentru cel mai bun interviu. Turcii l-au acordat jurnalistului Masallah Dekak de la AKnews, dupa cum se lauda agentia de stiri aici. Pacat ca sunt atat de profesionisti incat sa ofere cea mai banala informatie: cui i-a fost luat interviul. Macar de-ar pune la dispozitie un link, ceva. Din pacate, nici Google nu ne lumineaza unde ar putea fi interviul(n.b. Röportaj inseamna interviu pe turca).

Altfel de interviuri


Alte cateva sfaturi pentru interviuri puteti gasi chiar aici sau aici. Daca aveti un interviu pentru o slujba puteti gasi 150 de intrebari pe site-ul universitatii din Kent. Va puteti inspira si din aceste informatii, desi este cu totul alta mancare de peste. Un interviu nu trebuie sa fie neaparat lung, ci sa contina un mesaj publicabil intr-un ziar. Persoana in cea mai inalta functie pe care am ajuns sa o intervievez a fost vicepresedintele Bancii Europene pentru Investitii Matthias Kollatz Ahnen in ZF. Desi sefii mei de pe atunci nu mi-au oferit prea mult spatiu pentru o persoana de talia lui, am reusit sa scot o chestie interesanta: ca o banca europeana va credita mediul de afaceri din Romania cu 3 miliarde de euro in 3 ani. Pana acum l-a creditat cu 2,55 miliarde, conform siteului lor, (n.b. pentru a putea observa mai usor ar fi recomandat sa folositi optiunea aranjarii a 25 de entries pe pagina), insa mai au la dispozitie aproximativ un an. Daca creditarea merge in acest ritm, vor trece peste pragul anuntat si nu vor intra in categoria celor care zic “vai, ce m-a lovit criza, ce nu mai pot, ca de fapt nu va mai ofer atat de multi bani pe cat v-am zis.” Din fericire s-au tinut de cuvant. So far, so good.

Contra-exemple de interviuri


Un cuplu celebru de jurnalisti “intervievatori” sunt Ion M. Ioniţă si Lucian Pop de la Adevarul. Ei realizeaza din cand in cand rubrica “Interviurile 2 plus 1” ale cotidianului mentionat. Din pacate au pornit la drum fara bagajul necesar de cunostinte in spate. Astfel, Lucian Pop a aratat pe fata ca nu si-a facut temele de acasa in ultimul interviu cu ministrul Transporturilor Anca Boagiu. In primul rand a intrebat acelasi lucru care tocmai i s-a raspuns, iar  in al doilea rand, si mult mai important, a cerut o informatie care a fost oferita/servita in repetate randuri de persoana intervievata. La toate emisiunile si in toate interviurile pe care le-a acordat pana in prezent, actualul ministru s-a “plans” de rata de absorbtie de 1,7% a fondurilor europene pe care a avut-o predecesorul sau, Radu Berceanu. Daca Lucian Pop ar fi citit pe Google numai primul rezultat la cautarea “interviu Anca Boagiu”, ar fi citit din Evenimentul Zilei informatia pe care el a solicitat-o….

Cand pleci la razboi fara arme…

Tags: , , , , , , , ,

One Response to “Cum se face un interviu? Contra-exemplu de buna practica”

  1. Sare'n Ochi Says:

    bai, mai si scrie – daca tot ti-ai facut blog!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: